În ultima perioadă mi s-a întâmplat destul de des să mă uit la evenimentele din SUA și să mă gândesc, oarecum înspăimântată, la cum ne influențează deciziile luate acolo. Cumva, pentru să sunt liderul recunoscut al lumii [concepție care poate fi dezbătută], pot fi considerați cei care dau tonul. În special când discutăm despre globalizare și despre cum deciziile luate în afara granițelor unui stat îi influențează pe cei care locuiesc în statul respectiv.

Totuși, pandemia ne-a arătat că deși suntem globali, deciziile asumate la nivel național sunt în mare măsură încă relevante. Ceea ce mă duce la cele două concluzii personale pe care le-am tras în urma finalizării cărții:

  • în primul rând, Joseph E. Stiglitz m-a convins de avantajele economice pe care le are România pentru că nu este încă parte din zona EURO. Autorul argumentează că, pentru a fi funcțional și crea bunăstare în cadrul țărilor membre, este nevoie fie de mai multă europenizare, fie mai puțină.
  • în al doilea rând, mi-e clar că trebuie să mă concentrez mai mult asupra deciziilor asumate la nivelul Uniunii Europene decât asupra politicii Statelor Unite ale Americii. La finalul zilei, atât timp cât locuiesc în România și România este membră a Uniunii Europene, deciziile luate aici mă afectează în mai mare măsură.

Euro are patru părți; primele două au trei capitole fiecare, partea a treia are două capitole, iar partea a patra are patru capitole. În prima parte este descrisă criza economică din 2008 și efectele acesteia asupra Uniunii Europene. În partea a doua este descris proiectul EURO și se argumentează de ce configurația din 2015 [nu știu ce/dacă s-au produs modificări între timp] nu are cum ducă la îndeplinirea obiectivului [anume, bunăstare pentru europeni]. Partea a treia prezintă politicile fiscale [precum implementarea austerității pentru a reduce deficitul și datoriile] impuse pentru revenirea după criză și cum acestea au avut un succes discutabil – se pune accentul în special pe situația Greciei. Partea a patra este locul unde autorul propune soluții care să îmbunătățească proiectul EURO, în așa fel încât să producă ceea ce a promis: bunăstare pentru europeni. Există și o postfață unde se prezintă Brexit-ul și efectele sale.

Cartea aceasta argumentează în defavoarea neoliberalismului, care produce bunăstare pentru cei bogați și sărăcie pentru ceilalți, contribuind la creșterea inegalității [care la rândul ei duce la accentuarea diferențelor dintre clasele sociale în privința accesului la resurse și oportunități, la apariția mișcărilor extremiste, violențe, schimbări bruște, etc]. Aduce în discuție valorile europene și iluminismul și cere implementarea unor politici solidare între statele Uniunii Europene, în care să se producă bunăstare pentru cei mulți.

Mă bucur că am reușit să finalizez această lectură și nu voi ascunde că nu a fost o sarcină ușoară. Ce-i drept, am și mult de lucru în această perioadă, dar am și fost mai mult atrasă spre alte materiale. În primul rând, nu este o carte ușor accesibilă – nu este nici foarte greu de parcurs, mai ales dacă este citită de persoane cu experiență în științele economice. Eu am avut nevoie de câte ori să caut mai multe informații despre termeni pentru a înțelege propunerea autorului; încă există argumente pe care am nevoie să le aprofundez.

Am aflat multe lucruri noi totuși. Preferatele mele sunt ultimele patru capitole, în care se prezintă soluții și argumente în favoarea implementării celor care contribuie la intensificarea proiectului european. Deși a fost dificil să trec prin capitolele din partea a doua, acestea trei sunt cele în care se explică din punct de vedere economic modul în care funcționează moneda unică și opțiunile pentru ieșirea din criză, necesitatea de reglementare financiară la nivelul uniunii, politica monetară și rolul Băncii Centrale Europene, precum și necesitatea extinderii mandatului său.

Ce nu mi-a plăcut este că sunt prea multe trimiteri la ceea ce urmează să fie scris sau la ceea ce deja a fost scris. De asemenea, sunt unele idei reluate constant. La o primă lectură și fiind foarte, foarte critică, am rămas cu impresia că putea fi revizuit manuscrisul pentru a fi mai concis. De aceea mă gândesc să citesc și versiunea în engleză, poate că va fi mai ușor de citit dacă citesc textul original.

Citind EURO, m-am gândit la cât de relevantă este experiența lui Joseph E. Stiglitz – unele cărți nu pot fi scrise decât de anumiți oameni. Deși nu transpare din formulările sale, folosind de cele mai multe ori un stil obiectiv, în care argumentează folosind date și fapte, există motive de îngrijorare cu privire la viitor în lipsa implementării unor politici care să reducă inegalitatea și să susțină solidaritatea europeană.

În încheiere, ca să fim în ton cu discuțiile de zilele acestea privind bugetul pentru 2021, austeritatea nu duce la dezvoltare economică. Avem nevoie de investiții în sănătate și în educație, deși efectele acestora nu se observă imediat, de finanțare pentru întreprinderi mici și mijlocii și de investiții în cercetare și dezvoltare – toate acestea pentru a produce bunăstare pe termen lung.