Mă așteptam să-mi placă această carte în mai mică măsură, având în vedere popularitatea autoarei și experiența mea trecută cu lucrări similare. Dar am găsit foarte multe sfaturi relevante. Pe unele le-am pus deja în aplicare și pot spune că au fost un succes.

Cea mai importantă lecție? Vulnerabilitatea este o practică dificilă. Presupune atât să-ți asumi rolul, cât și să fii deschis să-i asculți pe ceilalți când ai greșit, când nu ai răspunsuri, când este treaba ta să rezolvi o problemă. Înseamnă să-ți înțelegi rolul, să-i respecți pe ceilalți și să accepți că nu ești perfect. Zău dacă-mi vine un exemplu de ceva mai greu de făcut.

Adevărul este că foarte mulți dintre noi suntem în proces de cunoaștere și creștere. Știm că mai avem de învățat și că nu facem totul perfect, dar ne place mai mult să fim lăudați decât să fim criticați. Când suntem criticați, de multe ori, în loc să învățăm, devenim defensivi. Nu că nu am ști că este posibil să fie adevărat ce auzim și că am putea prelua informația pentru a corecta și crește, ci pentru că avem senzația că ne fuge pământul de sub picioare.

Aici înțeleg că este nevoie să conștientizăm că am prefera să fim în altă parte, dar să respirăm totuși de două ori și apoi să începem să punem întrebări pentru a înțelege cu adevărat ce ni se transmite. Putem și să cerem o pauză și apoi să revenim. Astfel experiența ne poate ajuta în loc să ne rămână în minte ca fiind ceva ce nu vrem să mai trăim vreodată.

Brown diferențiază între rușine și vinovăție, ceea ce am apreciat foarte tare. Autoarea susține că simțim rușine când considerăm că nu suntem buni, pe când vinovăția este atunci când considerăm că ceva ce am făcut nu este bun. Diferență fină, dar semnificativă. Una se referă la cine suntem ca oameni, pe când cealaltă se referă la acțiunile noastre.

Este important să diferențiem între rușine și vinovăție. Rușinea o resimțim personal și cred că poate avea consecințe dramatice asupra deschiderii noastre față de lume. Țin minte și acum când mi-a fost rușine ultima dată. Deși trebuia să mă fi simțit vinovată, am învățat o lecție prețioasă atunci: ce să fac să evit situații asemănătoare în viitor. Nici acum nu mă simt confortabil când îmi aduc aminte de această situație, dar înțeleg că puteam să fac o greșeală similară mai târziu când poate conta sau costa mai mult.

Altă lecție din cartea discutată este legată de persoanele în fața cărora suntem vulnerabili și cum suntem vulnerabili. Este de evitat folosirea greșită a vulnerabilității pentru a câștiga simpatia altora. Mi-e greu să cred că există persoane care nu au împărtășit prea mult cu oamenii nepotriviți pentru a le câștiga simpatia și înțelegerea.

Chiar zilele acestea citeam două exemple diferite despre cum angajații unor companii au început să plângă la telefon în fața clienților sau să spună că nu știu ce fac și nu sunt de vină pentru greșeli. E dificil să admiți că nu știi ceva. Este adevărat că nu este vina/greșeala ta. Dar nu clientul trebuie să asculte și să te înțeleagă, ci tu ești plătit ca să-l ajuți, asculți și înțelegi pe client. Clientului îi poți spune că vei investiga, îl rogi să lase un număr de telefon, afli ce s-a întâmplat și suni înapoi cu lămuriri. Dacă nu se poate, atunci îi trimiți spre cineva care le poate rezolva problema. Când acestea două nu sunt posibile deși clientul a telefonat corect și are dreptate, atunci probabil că sistemul are o problemă.

Aceste recunoașteri de lipsă de pricepere sau de informație trebuie adresate celor care pot rezolva situația – unui superior care te poate trimite la training, unui supervizor, unui mentor ori, dacă șeful te-ar concedia și nu ai un mentor, atunci unor prieteni după care începi să te pregătești pe cont propriu. Să fii vulnerabil înseamnă să recunoști ceva ce este dificil să recunoști față de cei care au responsabilitate și înțelegere pentru a te ajuta să schimbi. Nu înseamnă să faci confesiuni în stânga și-n dreapta pentru a te bucura de înțelegere din partea celorlalți. Consider că este o revelație.

Întâmplarea face ca un episod al unuia dintre podcasturile mele preferate o are invitată pe Brené Brown. În acesta discută mai mult despre ce înseamnă vulnerabilitatea. Poți asculta aici gratuit.

Dar cel mai mult m-a atins povestea despre cum să reacționăm când un prieten are o problemă. Cum să fim acolo pentru ei și ele, chiar dacă poate fi inconfortabil la început și chiar dacă nu putem rezolva situația.

Make today count!