Thank you for clicking HERE to read the English version of this post.
Sunt în cea de-a patra săptămână de auto-izolare. Acest lucru înseamnă că abia mai ies din casă pentru altceva în afară de a cumpăra mâncare. La început, mergeam în plimbare prin cartier, dar de când avem nevoie de declarație pentru a ieși din casă și nu este clar limitat ce înseamnă în apropiere de casă, am decis că vreau să rămân în casă. Îmi petrec timp pe balcon pentru a lua soare și aer și mi-am dezvoltat strategii pentru a nu sta pe scaun toată ziua. Ele includ cititul în picioare, statul în picioare cât timp vorbesc la telefon, integrat 2-3 minute de exerciții printre perioadele de stat pe scaun, pe lângă cele 30 de minute de exerciții pe care vreau să le fac în fiecare zi. Având în vedere aceste condiții, nu pot să nu observ cum reacționez și cum învăț lucruri noi despre mine. Problema este că nu sunt toate aspecte drăguțe ale personalității mele și singura opțiune pentru mine acum este să-mi accept limitările. Aș putea să fac schimbări și probabil că voi face, dar numai dacă accept întâi că aceste trăsături îmi sunt caracteristice.
- Mă simt confortabil stând acasă.
Desigur, îmi lipsește să mă plimb. Mi-e dor de întâlnirile cu colegii mei și să interacționez cu studenții și să merg acasă la familia și prietenii mei sau doar să ies în oraș cu prietenii mei. Și mi-e dor și să beau cafea la acel mic local din apropierea casei și facultății…Dar există proiecte cu care sunt întârziere și lista mea de cărți de citit este enormă, așa că am multe lucruri de făcut când sunt acasă.
Să înțeleg cum reușesc alți oameni să se plictisească este peste puterea mea de înțelegere și nu mă refer doar la plictiseala din timpul carantinei. Odată ce ai subiecte care te interesează și ești dispus/ă să depui efort, sunt o mulțime de lucruri de făcut. Eu nu termin vreodată activitățile de pe lista mea cu vreau-să-fac. Se numără printre activități citit, făcut sport, pictat, făcut curat, scris, stat pe internet, urmărit oameni care creează pe YouTube, vorbit cu alții folosind softuri care ne permit să ne vedem, ascultat muzică sau podcasturi, dar și altele.
Practic, unii oameni sunt creativi și îi putem urmării în timp ce putem crea noi înșine. Nu există timp pentru a ne plictisi! Pe de altă parte, faptul că suntem plictisiți este un bun indicator, pentru că îi spune celui/celei plictisit/ă că ceva din ce face nu este potrivit vieții pe care și-o dorește. Acum, nu mă înțelege greșit, avem nevoie să ne plictisim, pentru că multe idei ne vin în acest fel. Nu spun că ar trebui să facem mereu ceva, deși acesta este modul în care este perceput uneori când spun ceea ce tocmai am scris.
Ceea ce vreau să spun este că este în regulă să ne plictisim din când în când, dar dacă plictiseala face parte din viața ta în mod constant, poate că este nevoie de o schimbare. Viața este incredibil de frumoasă și entuziasmantă când ne urmărim interesele în încercarea de a ne identifica pasiunile. Există oameni interesați de aceleași lucruri ca tine. Caută-i. Uite-te în jur, depune efort și analizează cum te simți.
Acum că am terminat de dat sfaturi, sunt surprinsă cât de bine mă simt. Am momentele mele, dar până acum sunt într-o bună dispoziție și mă bucur să-mi direcționez timpul pe care-l petreceam pe drum către citit și scris, cel mai mult. Și către Instagram, ok, și către Insta. Această nou găsită conștientizare este destul de surprinzătoare pentru mine, având în vedere că în trecut eram tristă după o zi de stat în casă. Obișnuiam să ies la plimbări singură doar de dragul statului afară. Acum, cu aceste restricții, nu mă interesează să ies afară deloc. Este nevoie să analizez aceste emoții în continuare, mi-e teamă de consecințele pe car ele pot avea asupra Ancăi din viitor. Vom vedea cum va fi.
- Sunt adaptabilă.
După ce înțeleg de ce, pot fac aproape orice. Aceasta însă nu este cea mai bună situație; poate fi văzut ca fiind un lucru bun, dar nu este. În primul rând pentru că ar trebui să existe mai multe valori care să ghideze deciziile. În al doilea rând, unele schimbări nu sunt bune, necesare sau acceptabile.
Dar aici mă aflu eu, găsind ceva bun într-o situație nepotrivită. Îmi este mai clar acum modul în care această trăsătură m-a menținut în contexte ciudate și cum am sprijinit idei cărora ar fi trebuit să mă opun. Nu s-a întâmplat ceva dramatic, dar trebuie să fiu mai atentă la reacțiile mele și ce le motivează.
Partea bună este că odată ce am realizat asta, am început să interoghez și mai mult decât o făceam. Ceea ce mă face să am mai multă siguranță în opiniile mele și să fiu mai interesată să le exprim public. Știu că poate fi (1) un lucru bun să fii adaptabil/ă, pentru că face lucrurile mai ușoare pentru cei implicați; mă face să mă concentrez asupra prezentului și asupra a ceea ce se poate face chiar acum, în loc să (2) mă implice în discuții interminabile despre principii, discuții care de regulă nu vin și cu propuneri constructive.
Am văzut desfășurându-se astfel de scenariu de suficiente ori și de regulă îi face pe oameni și mai defensivi și mai plini de resentimente. Ceea ce nu este maniera în care cineva poate progresa sau urmări să facă viața mai bună. Acum, cele două sunt ambele extreme, așa că ar fi mai bine să mă aflu la mijloc.
- Îmi place să fac sport acasă.
Această lecție poate avem un impact pozitiv asupra bugetului meu și negativ asupra bugetului furnizorului, dar este ceva în făcutul sportului acasă ca-mi place extrem de mult. Cred că are legătură cu faptul că nu se uită nimeni.
Știu că nu toată lumea poate să facă sport acasă și că sunt norocoasă din punctul acesta de vedere. Nu am nevoie să mă urmărească cineva pentru a mă apuca. Sportul este crucial în viața mea de la decesul bunicii mele de acum doi ani; într-adevăr, am făcut sport în aproape toată viața mea așa că nu este un obicei nou pe care ar trebui să-l reintegrez în programul meu zilnic.
Am făcut sport cu întreruperi în ultimii 16 ani și mereu am reluat cu ușurință. Acum că sala este închisă, combin ceea ce știu cu ceea ce văd online și petrec până într-o oră făcând exerciții. Ascult muzică și/sau un podcast și încerc să fac mai mult decât în ziua precedentă. Și îmi place extrem de mult.
Consider cu toată seriozitatea ce voi face când se va redeschide sala, pentru că mi-e din ce în ce mai clar că unele dintre activitățile respective nu erau potrivite pentru mine. Dar vom vedea, pentru că acum este mult prea devreme pentru a decide. Aceasta este o limitare, pentru că m-ar izola și mai mult dacă nu aș merge la sală, întrucât sala a devenit un spațiu destul de important de socializare.
În concluzie, acestea par să aibă toate legătură cu modul în care îmbrățișez carantina. Mă gândesc destul de mult dacă să pun astfel de mesaje pozitive pe blog, având în vedere că situația nu este așa roz. Sunt optimistă cu privire la viitor și fac cât de mult pot pentru a contribui că vom ieși din criza aceasta mai puternici. Mă concentrez asupra creării de conținut bun pentru cursurile mele și asupra susținerii studentelor ale căror lucrări de licență le coordonez.
Am momente bune și mai puțin bune și trebuie să recunosc că momentele de tristețe sunt mai puține decât ar fi de așteptat în această perioadă. Sunt de asemenea profund îngrijorată de politică și instituțiile românești. Nu cred că există un moment mai important decât în prezent să ne uităm la cum se guvernează, fie la nivel central, fie la nivel local. Te rog să nu interpretezi asta drept a te uita la televizor sau la știri toată ziua [ceea ce nu aș recomanda pentru menținerea stării de sănătate mentală], dar ca pe un îndemn la a citi actele legislative oficiale și a citi apoi opinii/analize echilibrate [sau extreme, dar urmărite ambele părți] pentru a-ți forma propria opinie informată.
Dacă tot suntem la acest capitol, poate vrei să te gândești la cum putem contribui noi pentru a întări democrația și transparența în țara noastră. Nu există timp altul mai bun decât prezentul pentru a discuta despre viitorul nostru colectiv. Viitorul va veni și ține și de noi cum va fi viața în România. Nu sunt doar politicienii cei care decis. Este și viața noastră, așa că avem un cuvânt de spus, chiar dacă uneori pare că nu avem. Întorcându-ne spatele discuției, facem alegerea de a-i lăsa pe alții să discute și să decidă. Iar ei vor face acest lucru, fără să considere punctul tău de vedere. Și nu va fi vina lor, ci a ta, pentru că tu ești cel/cea care nu și-a exprimat punctul de vedere. Opinia mea de pornire în acest sens este că cu cât sunt mai bune sistemele de educație și sănătate și cu cât mai mult este protejată libertatea individului, cu atât mai bine ne va fi.
Tu ce înveți în această perioadă? Lasă-ți răspunsul în secțiunea de comentarii de mai jos, le citesc și răspund cu multă bucurie.
Make today count!
Three things I learned while on quarantine. Until now.
I am in my fourth self-isolation week. This means I barely live my house for something other than groceries. At first, we went for walks in the neighbourhood, but even since we need to make a declaration in order to go out and it’s not clearly stated what around the neighbourhood means, I decided I wanted to stay in. I spend time on the balcony to get sun and air and developed some strategies for not sitting down all day. These include reading standing up and talking over the phone standing up and exercising for 2-3 minutes, besides the 30 minutes workout per day. Given the conditions, I can’t help but noticing my reactions and learning about myself. The problem is it’s not all nice and fuzzy and the only option available for me now is to accept these limitations. I could make changes and maybe I will, but only if I accept them for what they are.
- I am comfortable staying at home.
Sure, I miss my walks. And sure, I miss meeting my colleagues and interacting with the students and going home to family and friends or just going out with friends And I miss drinking coffee at this little place close to home and the faculty… But there are projects with which I lag behind and my list of books to read is insane, so I do have a lot of things to do during a day at home.
How some people feel bored is beyond me, and I don’t only mean during this quarantine. Once you find topics that interests you and are willing to put in the work, there’s tons of things to do. I am never done with my want-to-dos list. There is reading, exercising, painting, cleaning the house, writing, surfing online, watching people creating Youtube videos, talking to others via software allowing us to connect, listening to music, listening to podcasts and others.
Basically, people get creative and we can watch their creations while we can create ourselves. There is no time for being bored! On the other hand, being bored is such a relevant clue, as it tells the bored person that something they do is not in line with the life he/she wants.
Now, don’t get me wrong, we need to get bored, because many ideas come this way. I am not at all saying we should be doing something all the time, although this is how people sometimes perceive what I say. What I mean is that it is ok to get bored once in a while, but if boredom is your default, there is time for change. Life is incredibly beautiful and exciting when one follows their interest in an attempt to find their passions. There are people out-there interested in the same things you are. Just search for them. Look around, do the work and analyse how it makes you feel.
Now that the lecture is out of the way, I am surprised how good I feel. I have my moments, but so far, I am in good spirits and fully enjoying directing the time previously spent on commuting to reading and writing mostly. And to Instagram, ok, also to Insta. This new found awareness is quite surprising to me, given that in the past I was sad after one day of staying indoors. I used to go to walks alone just for the sake of being outside. And now, with these new restrictions, I am actually not interested in being outside at all. I need to further analyse this, but I am pretty scared concerning the consequences for future Anca. But we’ll see how it turns out.
- I am adaptable.
Once I understand why, I can go along with almost anything. That is not the best; it may look like it’s a good thing, but it’s not. Firstly, because there should be some values in place. Secondly, because some changes are not necessarily good, or needed, or acceptable. But here I am, finding the good in a bad situation. I can see now how this trait got me into really weird contexts and how I might have stood behind ideas who should have been opposed. Nothing dramatic ever happened, but I need to keep an eye on my reactions.
The good part is that once I realised this, I started to question even more than I did in the past. Which somehow led me to be more certain of my opinions and more interested to publicly acknowledging them. I know it’s a good thing to be adaptable, as it makes things easy for all those involved; it makes me focused on the present and on what can be done right now, instead of involving me in a principles’ discussions with no consequences.
I’ve seen the latter played out many times and it usually leads to defensiveness and resentment. Which is not how one makes progress or pursues making life better. Now, these both are extremes, maybe I’d like it more if I were in the middle.
- I love exercising at home.
Now, this might be good for my budget and maybe not so good for my gym, but there is something about working out at home that is lovely. I believe that it has something to do with nobody watching.
I know that not everybody can exercise on their own and that I am lucky this way. I don’t really need accountability to start working-out. Sports are crucial to me ever since my grandmother died two years ago; I guess that I have been exercising most of my life so it’s not a new habit that I need to integrate in my day.
I’ve been exercising on and off by myself during the last sixteen years and I always came back to it. And now that the gym is closed, I combine what I know with what I see online and spend up to an hour in my bedroom moving around. I listen to music or/and a podcast and I try to do better than the day before. And I love it.
I am seriously considering how I will go back to the gym, because it seems to me that some activities were not right for me. But we shall see, as now it’s too early to tell. This is a limitation in the sense that the gym became one important socialisation space for me.
So, I guess these all have something to do with embracing the quarantine. I am considering whether to put these positive messages up on the blog or not, given that the situation is not so cheery. I am optimistic concerning the future and I am doing the best I can in order to do my part to make sure we’ll emerge stronger out of these. I focus on making good content for my courses and in cheering for the students whose bachelor thesis I coordinate.
I have on and off moments and I must admit, the ones of deep sadness may be less often than they should be in a time like this. I am also deeply concerned regarding politics and Romanian institutions. There is not a better time than the present to pay attention to how we’re governed, at either national or local level. Please, don’t interpret this as watching TV and news all day [which I wouldn’t recommend for maintaining mental well-being], but search for the new pieces of legislation and read balanced reviews [or extremes, but follow both parts] in order to form your own informed opinion.
Also, while we’re here, you may want to think about how can we contribute to strengthen democracy and transparency in our country. It’s no better time than the present to discuss about our collective future. The future will come and it’s also up to us how life in Romania will be like. It’s not just the politicians who decide. It’s our life too, so we have a say in it all, even if it may sometimes feel we don’t. By turning our backs to the discussion, we make the choice of letting others discuss and decide. And they will, without considering your point of view. And it won’t be their fault, but yours, because you are the one who didn’t express a point of view. My initial take on this is that the better the educational and health systems are and the more individual freedom is protected, the better we’ll all be.
What are you learning during these times? Leave your notes in the comments below, I do read and do reply with much joy.
Make today count!