De două săptămâni jumătate îmi desfășor activitatea de predare în online. Predau un curs pe săptămână, am o întâlnire cu studenții de la practică pe săptămână și mă mai întâlnesc cu studenții ale căror lucrări de licență le coordonez, tot așa, cu fiecare aproximativ o dată pe săptămână. Cam trei zile pe săptămână, de marți până joi, de pe la 13:00 la 18:00 sau de la 14:00 la 20:00 sunt în întâlniri online.
Nu pot să nu constat cât de multe lucruri învăț în această perioadă. Oricum sunt unul dintre cei care cred că este ceva de învățat în orice situație și de la oricine, dar în această perioadă, cu atât mai mult simt că trăiesc vremuri în care învăț extrem de multe lucruri. Precum:
- Predatul online nu este predat fizic: inițial, deși știam că sunt medii diferite și intuiam să este nevoie de o altă abordare, credeam totuși că va fi mai simplu să predau online decât să predau față-în-față. Se pare că este mai simplu totuși să predau față-în-față, probabil în mare parte că aceasta este obișnuința. Pe de altă parte, când ești față în față se produce un schimb de reacții care conduce actul de predare. De exemplu, poți să vezi când ceva nu este clar și insiști asupra informației. De asemenea, toți cei prezenți se concentrează asupra discuției și ceea ce distrage atenția poate fi observat și controlat; când fiecare este acasă, nu mai poți influența în aceeași măsură menținerea atenției.
- Ce să fac când lipsesc reacțiile studenților: am avut un curs în care am predat. Următoarea dată am trimis înregistrări pe e-mail și ne-am întâlnit virtual în timp real pentru a discuta folosind exemple. Pentru mine, cât și pentru studenți, nu a funcționat predatul online în timp real. Așa că am decis să fac modificări: am înregistrat partea de predare și am trimis-o pe e-mail; când ne-am întâlnit online în timp real am prezentat pe scurt partea de teorie și am abordat prin exemple punctele importante ale lecției. Încă testăm, vedem cum funcționează.
- Este esențial să planific și să organizez: sigur, la fel este și în predarea fizică. Dar în online, există mai multe lucruri care pot încurca complet activitatea: dacă nu funcționează internetul, dacă nu poți descărca un material de pe un site, dacă nu ai acces pe o platformă că ai uitat parola, dar și altele. Poate și pentru că sunt la început, simt că este mult mai important să planific moment cu moment, să am totul deschis și pregătit înainte de întâlnirea în timp real, cât și să mă asigur că instrumentele pe care vreau să le folosesc sunt funcționale și accesibile. La fel procedez și în predarea față-în-față, de fapt, doar că sunt mai obișnuită cu mediul. Găsesc planificarea ca fiind esențială pentru a mă simți confortabil în contexte noi.
- Este simplu să discut pornind de la exemple concrete pe care le pot arăta: există atât de multe resurse la care de regulă fac referire. Acum pot să le și arăt prin distribuirea ecranului. Ceea ce face lucrurile clare și, sper eu, și mai interesante.
- Îmi plac platformele simple și intuitive: nu este nevoie de aplicații complicate, conturi pe tot felul de platforme și sisteme de organizat informație prea multă. Creez o întâlnire la care studenții se pot conecta video printr-un link. Simplu, funcționează bine, este intuitiv. Materialele sunt trimise prin e-mail sau sisteme de cloud, iar temele se pot introduce într-un chestionar creat în formulare google. Apreciez simplitatea în aceste vremuri.
- Sunt incredibil de recunoscătoare pentru tehnologie: nici nu vreau să mă gândesc cum s-au descurcat generațiile trecute fără tehnologie în timp de epidemie. Mă bucur că există platforme care-mi permit să lucrez de acasă și să continui să mă implic în activitățile care-mi plac.
- Îmi place să creez conținut audio și video: intuiam acest lucru, dar nu am lucrat efectiv la asta până acum. Desigur, am mai făcut prezentări și m-am mai înregistrat cu diferite ocazii pentru a putea asculta/urmări și face modificări, dar nu le-am făcut pentru alții până acum. Și mă refer mai ales la proces. Înainte de a apăsa butonul de înregistrare ai nevoie să pregătești materialul, să te gândești ce vei spune, să organizezi conținutul, să faci test, să înregistrezi, să editezi, să te asiguri că este totul în regulă înainte de a trimite. Durează cam 25 de ore acest proces pentru 30 de minute de înregistrare. Pe lângă timpul petrecut cu organizarea celor două ore de curs online în timp real, care mai durează 5-6 ore, în funcție de subiect. Da, destul de mult timp pentru 2 ore de curs online.
- Sunt recunoscătoare pentru rețeaua mea profesională: n-am făcut eforturi mai mari decât înainte să fiu conectată și mă bucur că nu mă simt singură. Am colegi cu care împărtășesc experiența și sfaturi și mă bucur de fiecare telefon, mesaj și discuție online. Plus conducerea, care se interesează de mersul lucrurilor și transmite mesaje de încurajare, de care chiar cred că este nevoie.
- Este simplu, dar nu este ușor: avem tehnologie, avem platforme, avem voință. Dar necesită efort să te mobilizezi și să îndeplinești sarcinile pe care le ai de îndeplinit. Este o perioadă incertă pentru noi toți, în care avem tot felul de emoții. Mă surprinde foarte mult că am extrem de puține momente în care îmi pierd speranța și în care sunt tristă. Deși nu pot face lucruri pe care vreau să le fac extrem de mult (să merg acasă, să înot, să ies la plimbări lungi), pur și simplu mă mulțumesc să fac lucrurile pe care pot să le fac; ba chiar îmi petrec extrem de puțin timp gândindu-mă la ce nu pot face. Cred că este esențial să numim ceea ce simțim, să acceptăm ceea ce simțim, după care, în funcție de experiența noastră de viață, să punem lucrurile în perspectivă și să revenim acolo unde putem controla ceva: în prezent. Ne putem gândi ore în șir la ceea ce nu putem face. Și ce vom obține? Mai bine ne concentrăm asupra lucrurilor pe care le putem face. Și mulți suntem destul de privilegiați încât să compunem o listă lungă.
- Sunt extrem de recunoscătoare pentru viața mea: cei apropiați știu că, în general, găsesc aspecte de care să fiu nemulțumită. Ei bine, în viața mea de până acum nu am fost vreodată mai mulțumită de unde locuiesc, cu cine locuiesc, ce tehnologie am, ce resurse am, ce activități sunt pe lista mea de lucruri de îndeplinit, ce cărți am, ce agende am, ce pixuri am, ce haine am, ce mâncare am. Este uimitor, și cumva chiar umilitor, că am avut nevoie de o pandemie ca să dobândesc perspectivă și să înțeleg că trăiesc privilegiat. Această nouă perspectivă asupra vieții mele mă ajută să fiu optimistă și să mă concentrez asupra aceea ce am de fapt: timpul prezent.
Deși învăț foarte multe lucruri atât despre predatul online, cât și despre mine, mi-e dor de întâlnirile fizice din facultate și abia aștept să putem ieși din casă în siguranță. Deși privesc cu optimism, sper să înțelegem cât de important este să ne protejăm unii pe ceilalți, să diminuăm răspândirea bolii și să prevenim creșterea numărului deceselor. Să fim conștienți și informați, să respectăm regulile de igienă și spațiul personal și să ne investim timpul în întărirea instituțiilor de care avem nevoie. Ceea ce cred că se poate face dacă fiecare dintre noi își face datoria cât poate de bine.
Este ceea ce încerc să fac, motiv pentru care încerc să mă prezint online cât de bine pot! Tu cum te descurci în această perioadă? Cum folosești internetul pentru a-ți face treaba? Scrie-mi în secțiunea de comentarii de mai jos.
Hello,
Haideți să începem luna într-un mod plăcut, pozitiv 😀(I’m not kidding about that)
Perioada asta poate fi foarte faină și productivă dacă știi să o organizezi. Cum Ministrul nostru are nevoie de predictibilitate (adică a migdala noastră din creier :), pentru a reduce anxietatea pe cât posibil) e bine să avem un program. Eu, de când am ajuns în București ( o săptămână și puțin) mi-am făcut un program foarte “bine pus la punct”. Că de, dacă nu îl respectăm întocmai, măcar știi că există unul. Îmi place foarte mult cum ați abordat punctul 10!!Mi-am readus aminte ce este cel mai important, mai ales în perioada asta, și nu numai.
Mi-am propus să vă citesc cartea în 4 zile. Și în 4 zile am isprăvit. (vreo 2 nopți la rând îmi imaginam că sunt în acele sate, prin apă pe acolo..:)
O carte foarte faină, bine structurată, interesantă, mă ajută să înțeleg mai bine acest domeniu, al cercetării și etape. Nu m-am așteptat că in pre și post-hazard sunt atâtea lucruri de făcut sau care ar trebui făcute și nici la ce avantaje aduce totuși un astfel de dezastru (chiar dacă locuiesc la țară, lângă Deltă, unde inundațiile sunt și ele la nu știu cât timp). Eu consider că este o lucrare de nota 💯. Continuați să faceți ceea ce faceți, că e fain și constructiv.
You’re a good influence😁! Sunt in formare și prefer să stau în preajma oamenilor culți, care sunt într-o învățare permanentă. Și interesant este faptul că, acum ar trebui să profităm de acesta carantină. La MAXIM 🙂 și de oameni care ar putea să ne învețe lucruri noi cât și de cărți și net, why not? 🙂
Bine că există și acest net! Stau ore în fața laptopului căutând și luând parte la fel și fel de webinarii pe diverse teme, comand cărți, documentare, seriale, denese animate🙈. Când o să ieșim din această carantină, mi-am propus să stau pe strada timp de o noapte, pentru a aprecia lucrurile pe care înainte le agnoram(o bancă în parc, mare lucru 🙄). Dar acum o sa zic : o bancă😲, să dormim pe ea zic:))
Tot ce am spus AZI nu este o glumă 🙂
Enjoy the rest of your week! 🤗🌸
Mulțumesc mult pentru mesajul tău, Mădă. Mă bucur că ți-a plăcut cartea. Mă bucură foarte tare și dorința ta de a privi cu încredere și optimism spre viitor. Avem multe opțiuni pentru petrecerea timpului într-o manieră care să fie constructivă pentru noi. Cu toate că nu suntem într-o situație ideală, putem să ne bucurăm de lucrurile bune din viețile noastre. Poate că este nevoie să privim cu foarte multă atenție și timp îndelungat, dar cu siguranță există aspecte care să ne mențină buna dispoziție. Mult spor în tot ceea ce ți-ai propus pentru această perioadă! Și keep active!