În timpul stării de urgență cel mai mult mi-au lipsit plimbările. Din păcate, mersul la magazin nu face parte din această categorie. Mă refer la plimbările mai lungi, în care nu ai alt plan în afară de observat mediul înconjurător sau de căutat răspunsuri la întrebări existențiale.
Mai ales când este vremea plăcută, când soarele strălucește și vântul adie, puține lucruri sunt mai plăcute decât o lungă plimbare printr-un cartier cu case frumoase.
Îmi place să mă întreb cum trăiesc cei care locuiesc în casa respectivă într-o anumită cameră sau la un anumit etaj, în funcție de partea casei care-mi atrage atenția. Mă mai întreb și cine și pentru ce a construit-o sau cum a menținut-o atât de frumoasă, cum a ales stilul sau cum s-ar putea restaura în prezent, în funcție de cât de avansată este starea de degradare. Cei drept, mult mai des observ o casă frumoasă și mă întreb dacă eu aș fi avut o viziune similară.
Walking through Cotroceni
During the emergency state I mostly missed strolling. Unfortunately, walking to the store does not fall into this category. I refer to long walks, in which there is no other plan outside observing the space one is in or finding answers to existential questions.
Especially when the weather is nice, when the sun is up and the wind is blowing, there are fewer more impressive things than a long walk in a beautiful neighborhood.
I like to ask myself how people live in the respective house, maybe in a certain room or at a certain level, depending on what draws my attention. I also ask for whom or what was it built, how was it so nicely preserved, how was the style chosen or how could it be restored in the present, depending on how degraded the facade is. At times I notice a very beautiful house and I wonder whether I would had a similar perspective.
Make today count!
