Zilele trecute vorbeam cu unii dintre prietenii mei cei mai apropiați și i-am rugat să-mi explice cum se face că unele persoane doresc să călătorească atât de mult în această perioadă. Nu am reușit să discutăm prea mult despre acest subiect, dar am înțeles că probabil unora le place atât de mult să călătorească în alte părți ale lumii, pe cât îmi place mie să mă plimb în locuri speciale din orașele în care locuiesc. Pentru că da, acasă pentru mine înseamnă două orașe.
M-am uitat de curând la documentarul de pe Netflix Pretend it’s a city, în regia lui Martin Scorsese, cu dialoguri între Martin Scorsese și Fran Lebowitz. Am râs și m-am relaxat cum nu am mai făcut-o de ceva timp, Într-unul din episoade, Fran Lebowitz susține că nu înțelege cum de unii oameni doresc să plece atât de mult din locul în care locuiesc încât să treacă prin tot ceea ce presupune călătoritul cu avionul. Înțeleg punctul ei de vedere; și eu, dacă aș locui la New York, probabil că aș prefera să-mi petrec tot timpul la New York.
Cu ocazia pandemiei, am constatat că, de fapt, nu am o problemă să-mi petrec vacanțele acasă. Înțeleg că, de fapt, cum gândesc eu nu este varianta corectă. Adică cei care vor să meargă în vacanțe în străinătate au probabil dreptate. Vor experimenta o cultură nouă, vor admira clădiri, vor cunoaște oameni interesanți, cu valori și stiluri de viață diferite, vor admira tradiții și alte peisaje. Este extraordinar să călătorești și este într-adevăr greu să trăim cu restricții de călătorie tocmai când am început să ne permitem să călătorim.
Pe de altă parte nici nu mă deranjează să fiu unde sunt, dacă asta înseamnă să fiu în siguranță și să contribui și la siguranța celorlalți. Ba chiar am început să apreciez mai mult lucrurile simple: prima cafea de dimineață, citirea unei cărți bune, o discuție telefonică cu o veche prietenă, momentele în care mă simt puțin plictisită, cum se simte când bate vântul, o plimbare prin parc, primele exerciții de stretching de dimineață sau discuția cu mama despre ultimul episod din nu știu ce serial.
Știu că suntem diferiți și că avem nevoi diferite și asta este bine. Lucrez acum la un capitol de carte și analizez câteva interviuri. La o întrebare ipotetică, toți respondenții au făcut trimitere la capacitatea incredibilă a oamenilor de a se adapta. Puși în fața faptului, ne place sau nu ne place situația, vom găsi o cale de a ne obișnui. Ea are avantaje și dezavantaje și vom învăța să trăim cu ele. Pentru că ce altceva este viața, dacă nu continuă schimbare?
Până când o să se reducă pandemia de COVID-19 putem (a) fie să ne concentrăm pe ceea ce nu putem face, (b) fie să ieșim la plimbări lungi în locurile accesibile și să ne bucurăm de ceea ce avem. Să fim mulțumiți cu viața pe care o ducem este, de fapt, o alegere. Și când nu putem face prea multe ca să schimbăm ceea ce nu ne convine, probabil că este mai util pentru bunăstarea noastră mentală să ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt sub controlul nostru. Va veni și ziua când vom putea să călătorim cu mai puține restricții decât există acum. Contează să fim sănătoși, să luăm fiecare zi pe rând și să ajungem acolo.
Make today count!